Pizza este foarte populară în lume, însă asta doar de câteva decenii încoace. De la apariția fenomenului la scară largă, au apărut mai multe mituri. Hai să discutăm pe tema a trei dintre acestea:
- Pizza în Statele Unite a devenit populară prin consumul ei de către soldații veniți din război
În 1945, puțini americani auziseră de pizza. Dar un deceniu mai târziu, articolele din ziare o prezentau drept o nouă tendință alimentară care acapara națiunea. Trusturile media au atribuit popularitatea tot mai mare a pizza în Statele Unite soldaților care au încercat-o în Italia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Deși este posibil ca soldații să fi mâncat pizza în Italia în timpul războiului, iar unii au căutat-o la întoarcerea în Statele Unite, este puțin probabil ca acest lucru să fi explicat popularitatea în creștere. Pizza era insuficientă în Italia în timpul războiului; soldații de acolo s-au confruntat cu sărăcia brutală și penurie de alimente datorită guvernării incorecte fasciste. Americanii, inclusiv soldații, probabil au probat pizza în Italia în anii de după război, dar ceea ce au mâncat nu semăna cu varietățile de pizza făcute în Statele Unite în anii 1950.
2. Pizza a apărut peste tot datorită imigranților italieni
Între 1870 și 1970, peste 26 de milioane de italieni au părăsit Italia în căutarea unui loc de muncă, îndreptându-se spre alte părți ale Europei, Americi și restul lumii. Aproape orice încercare de a explica răspândirea pizza îi creditează pe acești imigranți cu introducerea alimentelor în noile lor țări de refugiu.
Și într-adevăr, napolitanii și italienii din sud au deschis brutării și pizzerii care hrăneau alți imigranți italieni în orașe precum New York și Buenos Aires; cu toate acestea, puțini ne-italieni auziseră chiar de pizza până în anii 1950. În timp ce pizza a devenit cu siguranță globală, mecanismele prin care s-a întâmplat acest lucru sunt puțin înțelese.
Între 1950 și 1980, pizza a devenit favorita la nivel mondial din cauza unei varietăți de factori – nu numai din cauza migranților italieni. Pizzeriile necesitau investiții minime și aveau costuri generale reduse, făcându-le opțiuni atractive pentru antreprenorii imigranți din multe țări. De exemplu, anii 1970 au fost martorii unei explozii de pizzerii în nord-est, dintre care aproape jumătate erau operate de greco-americani. Schimbările tehnologice au permis, de asemenea, transformarea dramatică a pregătirii și livrării pizza: cuptoarele din oțel cu rafturi rotative, brânză și topping pre-mărunțit, cutii de livrare pre-tăiate și o cultură auto în creștere au facilitat industria livrărilor, aducând pizza la mai mulți consumatori care locuia în afara orașelor sau în campusurile universitare sau bazele militare. Pe lângă livrare, pizza preparată acasă au hrănit locuitorii din suburbiile americane flămânzi, odată cu inventarea trusei de pizza în 1948 și apariția pizzei congelată în 1957. Ambele inovații au fost create, fabricate și distribuite de antreprenori italieni și non-italiani americani.
3. Lanțurile de pizza au distrus produsul mult-iubit
Pasionații de pizza s-au îngrijorat de mult timp în legătură cu lanțurile de livrare, spunând că acestea au distrus spiritul creativ al preparării pizza pe măsură ce și-au extins acoperirea globală și că pizza lor este groaznică. Teama că lanțurile globale vor scoate pizzeriile locale din joc era de asemenea una predominant evocată.
Fanii de pizza pot critica marile lanțuri din mai multe motive, dar este greu de argumentat că înlocuiesc opțiunile locale de înaltă calitate cu preparate generice, proaste, sau că înlocuiesc pizăriile independente. Luați în considerare fenomenul curios care se întâmplă atunci când se deschide o franciză mare de pizza într-un cartier: nu scoate neapărat din afaceri restaurantele locale. De fapt, s-a observat opusul, deoarece acest lucru sporește competitivitatea și îndeamnă consumatorul să încerce mai multe preparate din mai multe locuri pentru o comparație justă.
